Parfumurile sunt produse care țin mai degrabă de intimitatea noastră decât de părerile celor din jur. Le porți, le combini după tipul de temperament și mood, se așază pe tine și se simt diferit în funcție de pH-ul pielii tale.
Parfumurile sunt mai mult decât o modă, țin de spirit și de sentimente. Și poate tocmai de aceea creează destul de multă rumoare în jurul lor, nasc întrebări și păreri tot mai aparte, unele cu adevărat enervante, incomode. Ca să nu mai vorbim de mituri…
Și tocmai despre acestea vreau să vă vorbesc astăzi: despre tot felul de mituri și informații care circulă despre parfumuri, în rândul maselor, în zilele noastre. De fapt, mai ales despre cele care au ajuns și la urechile mele în ultima vreme…
Hai să le oferim mai multe explicații și să vedem cum să le desființăm.
❤️ Citește despre:
„Persoana care deține brandul de parfumuri sau designerul casei de modă respective a menționat că a creat parfumurile respective.”
Ar fi grozav să fie astfel, dar mă îndoiesc. În mod normal, astfel de branduri de parfumuri (de masă) nu sunt branduri de nișă, de artizani, indie brands, deținute de parfumieri. Mai mult, adesea astfel de branduri sau case de modă (cu rare excepții) nu prea menționează parfumierii care semnează linia lor de parfumuri.
OK, până și asta ar putea fi tolerat, dar cei care dețin branduri serioase nu prea susțin de obicei că ar fi creat ei parfumurile.
Faptul că deții un brand și/sau ești directorul creativ al acelui brand și alegi din mostre de parfumuri create după un brief nu semnifică exact același proces ca și crearea parfumurilor respective. Cred că e foarte înșelător și misleading să înaintezi asemenea nonsensuri.
În spatele unui parfum D&G, de exemplu, nu se află cei doi fondatori ai casei de modă, ci, în general, pentru fiecare parfum avem câte un parfumier celebru care și-a pus amprenta pe juice-ul final. Sau, adesea, după cum i se mai spune, avem „nasul” din spatele parfumului casei de modă, creatorul parfumului respectiv.
Un designer al unei case de modă, care și-a lăsat semnătura la nivel de brand și creații vestimentare, nu e neapărat cel care creează și semnează și parfumul casei de modă respective.
„Crearea unui parfum și experimentarea cu notele parfumului durează luni pentru că sunt 40.000 de molecule diferite de parfumuri în lume”
40.000 de ce?! Ingredientele parfumurilor nu sunt „molecule”. Materialele raw/brute de creare a unui parfum nu sunt „molecule”. Poate asta ar trebui să reprezinte componentele create de om? Sau doar, simplu: ingrediente?
Dar de unde o fi apărut acest număr?!
„Dacă un parfum e long-lasting/durează mult, acesta este un semn că în crearea lui s-au utilizat componente de înaltă calitate. 38% ulei de parfum utilizat în crearea unor parfumuri înseamnă o foarte bună calitate.”
Nu neapărat. Acesta e un nonsens. Și unul dintre miturile repetate și perpetuate despre parfumuri.
Un parfum puternic = un parfum bun? Un procent mai mare de ulei în parfum = calitate? Nu, iar rezistența și durata de persistență a unui parfum depinde de componentele de bază, de moleculele mari de grăsimi folosite, și de calitatea lor.
Procentajul de ulei de parfum nu are nimic de a face cu calitatea parfumului.
„În cea mai mare parte, tind să folosesc ingrediente naturale, pe acelea care nu reacționează cu pielea, și de aceea aleg doar componente certificate și de înaltă calitate.”
Mă bucur că folosești ingrediente certificate și de înaltă calitate. Bravo. Oricum, documentările IFRA sunt un must dacă vrei să vinzi pe piața din UE, așa că bine faci.
Doar că e un nonsens să spui că cele „naturale nu reacționează pe piele” (sau poate tocmai asta se presupune că ar trebui să însemne: dacă folosești ingrediente „naturale”, ai mai puține reacții alergice?).
Dacă te referi aici la uleiuri esențiale, să știi că acestea pot avea un potențial și mai dăunător decât componentele identice cu cele din natură; și asta sună ca și cum ar sugera că ingredientele „non-naturale” și care sunt create de oameni ar cauza iritații pe piele, ceea ce nu e adevărat.
Bănuiala mea informată ar fi că un anumit laborator care creează formule de parfumuri pentru un astfel de brand (inclusiv producția completă: sticle, ambalaje și orice ar mai fi nevoie pentru un produs finit) folosește majoritatea componentelor identice cu cele din natură, iar cel care deține brandul „vinde” povestea ca și cum ar fi utilizate uleiuri esențiale pure, jucându-se de-a „naturalul”.
Hmm, bucata asta de prezentare pentru vânzarea produsului este un truc vechi. Am verificat unele note de astfel de parfumuri listate și am ajuns la frezie, mosc, ananas, piersică, violetă, vanilie etc. – cât de „naturale” să fie acestea? Bazându-mă pe mostre pe care le-am încercat pe mine, acea vanilie nu a văzut niciodată câmpuri din Madagascar. 🙂
„Suprapunerea de parfumuri/layering este un truc recent în Europa și implică folosirea așa-ziselor parfumuri duale.”
Poftim? Recente? OK. Să spunem că pentru unii oameni este. Asta e ceva OK, descoperim lucruri noi în fiecare zi. Dar să limitezi opțiunile de layering și să predici că acesta e posibil doar cu parfumurile care vin de la același brand sau doar cu combinațiile sugerate de brand sau cu „parfumuri duale”?
Acest lucru nu este adevărat: joacă-te cu parfumurile, încearcă noi combinații. De ce nu? Poate vei descoperi o combinație ideală, una pe care un singur parfum nu ți-o poate oferi.
„Parfumurile trebuie aplicate în punctele de puls și fără să freci după aplicare – cea mai mare greșeală pe care o fac majoritatea. Notele de top se simt 15 minute, notele de mijloc – pentru 30 de minute, iar cele de bază durează în medie 5-6 ore, uneori până la 24 de ore.”
Acum avem un timeline precis definit de dezvoltare a parfumului. Wow. Întreaga industrie ar trebui să se conformeze la această definiție, mai ales la aceea cu „până la 24 de ore”.
Sper că partea aceasta cu frecatul să nu implice și explicația „să nu se distrugă moleculele de parfum”, întrucât chestia cu frecatul încheieturilor după aplicarea parfumului ar putea fi utilizată drept o sursă cu potențial de energie sustenabilă, dacă tot conduce la distrugerea moleculelor, atomilor ș.a.m.d. 🙂 Energie verde pură, venind din frecatul încheieturilor parfumate…
Ce mai mit legat de parfumuri! Putem să scăpăm odată de el, oare?
Când îți freci încheieturile mâinilor, nu devii o sursă plină de putere atomică: îți încălzești pielea, în principal, ceea ce ar putea determina ca notele de vârf să se evaporeze mai repede.
Și nici nu vrei să te limitezi cu parfumul doar la zonele/punctele unde îți pulsează sângele.
Cam astea ar fi. Tu ce alte mituri despre parfumuri ai mai auzit în ultima vreme? Scrie-mi-le în comentarii, în secțiunea dedicată din josul paginii pe butonul „Leave a comment”! Părerea ta contează mult pentru noi. 😉
