Istoria pe scurt a revistei Playboy pentru barbati – primul numar cu Marilyn Monroe.
Primul număr al revistei „Playboy” a apărut în 1953, având un singur scop: lansarea cu dulce nerușinare a fotografiilor nud cu actrița Marilyn Monroe. După Jungla asfaltului și Eva contra Eva, Marilyn atinsese culmile gloriei cu filmele Cum să te căsătorești cu un milionar, Niagara, și Bărbații preferă blondele. Era considerată noua Carol Lombard și Jean Harlow.
„Nudul are o funcție eliberatorie și morală: adevărul este nud. Playboy face cunoscută Americii goliciunea. O adevărată revoluție – fără bombe, însă. O revoluție în care triumfă splendidul corp al femeii”, spunea mândru Hugh Hefner, părintele revistei „Playboy”.
Toți vorbeau de revistă, dar puțini erau cei ce o puteau admira. Era însuși diavolul, după unii – diavol diafan, cu pagini elegante, cu hârtie de bună calitate, cu femei frumoase. Lux, nerușinare, polemică, toate prezentate… zâmbind. Nimic dramatic. Viața e veselă și merită trăită din plin! Eros este, de asemeni, frumos. Hefner și-a expus această ideologie în câteva articole-manifest.
În acei ani, cam sărăcăcioși și flămânzi – abia se terminase războiul -, playmates cu picioarele lungi și sâni generoși, splendide blonde aduceau strălucirea Californiei pe străzile bombardate ale Europei. Era cea mai recentă încarnare a Visului American. Părea un magazin de lux: pantofi și cizme din piele moale, parfumuri diafane, brichete, whisky de mărci necunoscute încă, pijamale sexy, îmbrăcăminte de lux.ț
Difuzată în toată lumea, fiecare țară având propria ediție, „Playboy” constituia o societate multirasială, înfrățită în cultul femeii, care era prezentată ca o adevărată zeiță. Niciodată până la Playboy, cu excepția calendarelor, nu fusese publicată nici măcar fotografia unui sân gol în puritanele reviste americane. Succesul i-a permis lui Hefner să-și angajeze imediat ziariști și fotoreporteri de primî mână. Pregătea un nou atac: interviul.Un mod revoluționar însă, de a face interviu. Printre cei ce-au acceptat să se confeseze revistei, s-au numărat Fidel Castro, Bertrand Russel, Jean-Paul Sartre, Martin Luther King, Yasser Arafat, Fellini, Zeffirelli, Tirajul a ajuns la șapte milioane și jumătate de exemplare.
La 60 de ani, în culmea succesului, Hefner s-a decis să se retragă într-o vilă luxoasă din California, împreună cu frumoasa Kimberley Conrad, una dintre cele mai apreciate playmate, care a putut fi admirată, bineînțeles, și în paginile revistei. Imperiul construit l-a lăsat în mâinileabile ale primei născute, Christie, o feministă tânără, inteligentă și drăguță, care a întemeiat în câțiva ani Playboy Enterprises, sub brandul căruia au apărut chiar și haine și accesorii cu iepurașul – logo propriu Playboy (de altfel, modelele de succes care apăreau în revistă erau numite iepurași).
În 1987, în perioada ce a urmat raidului american în Libia, când Gaddafi a refuzat orice interviu chiar și jurnalistilor acreditați, Playboy a reușit să obțină un interviu în exclusivitate, ceea ce a reprezentat un indiscutabil succes jurnalistic. Pentru multe dintre manechine, apariția între paginile revistei a însemnat, inclusiv în România, începutul carierei: Cindy Crawford, Joan Severance, Jane Seymour, Kim Basinger ș.a.
Surse: „Agenda” 1995; playboyenterprises.com/about/history/