În cartea Great War Fashion: Tales from the History Wardrobe, Lucy Adlington cercetează istoria femeilor în timpul Primului Război Mondial, așa cum e ea „povestită” de către garderoba lor.

Iată câteva tendințe în moda perioadei din timpul Primului Război Mondial, așa cum ni le redă autoarea acestei cărți-documentar!

Moda Zeppelin

Aparențele încă erau importante și contau, chiar și când te grăbeai pe străzi în timpul unui atac de noapte cu bombe Zeppelin.

Revistele făceau publicitate la pijamale de mătase populare de curând, în loc de rochii și cămăși de noapte din bumbac,

Unele femei din Londra își atașau de păr un fel de franjuri gata ondulate pentru a economisi timpul de coafat în caz de raid, când oamenii trebuiau să iasă imediat din casă, indiferent cum erau îmbrăcați.

Femei în pantaloni (bărbătești)

Cu atât de multe locuri de muncă în domeniul agriculturii și industriilor, eliberate de bărbați penru a se înrola ca militari, femeile au fost nevoite să umple deficitul și să treacă la… pantalonii specifici acestor domenii masculine.

Articolele de îmbrăcăminte bifurcate pentru femei, de tipul pantalonilor, au fost o inovație surprinzătoare, dar pe care unii le-au considerat ca fiind nu tocmai modeste (deși femeile care lucrau ca muncitori feroviari erau descrise ca „foarte iscusite, îndemânatice și ca muncitorii-bărbați”).

Doamna de societate Vita Sackville-West a iubit noua libertate fondată în aceste circumstanțe, asigurată de pantalonii de muncitori, în timp ce jurnalista Dorothy Lawrence s-a luptat pentru a reuși să-și pună noii pantaloni atunci când s-a deghizat într-un băiat britanic ca să poată raporta condițiile de război direct din linia de pe frontul de luptă.

Păr radioactiv

Părul tăiat și decupat perfect în jurul trăsăturilor principale ale feței și-a găsit favorizare în timpul războiului, în special printre asistente și șoferi de ambulanță din jurul frontului.

Era astfel mai ușor să-l păstrezi curat și departe de păduchi, foarte comuni în astfel de vremuri.

În acea perioadă s-a dat startul tendinței de păr bob și tuns bros, în anii 1920. Tot atunci, tonicul de păr Radium s-a vândut foarte bine, susținându-se că ar conține (în mod neconvingător) izotopi reali de radiu, precum cel utilizat de savantul Madame Curie.

Crinolina de război

Timpurile grele ale războiului, care impuneau economisirea pe toate căile, nu au putut învinge moda.

Ca o reacție la austeritate și anxietate, fustele s-au lărgit atât de exuberant încât au avut nevoie de jupe în straturi, cercuri în stil victorian cunoscute ca  kriegskrinoline sau „crinoline de război”.

Marginile și tivurile decorative au înflorit, de asemenea, pentru a permite o mai mare libertate de mișcare și pentru a scoate în evidență de sub ele cizme frumoase, îngrijite și ciorapi bine și drăguț țesuți.

Uite cum a evoluat moda timp de mai bine de un secol că azi ajungem să purtăm simple jupe cu fuste și rochițe prin care se vede.

Corsetul cu control

Majoritatea femeilor din timpul Primului Război Mondial purtau corsete în viața obișnuită, dar și în muncile de război.

Fabricate din mătase, bumbac sau denim chiar, corsetele erau prinse chiar imediat sub bust, pentru a susține abdomenul și a lăsa liberi sânii.

Tot aceste modele de corsete au inspirat acele modele de body-uri șoi corsete care acopereau sau susțineau și sânii, precum și faimosul brevet din 1914 pentru sutienul tip bustieră Caresse Crosby.

Moda couture („de lux”) a supraviețuit Războiului

Croitoreasa de rang internațional de haine de lux/couture și supraviețuitoare a Titanic, Lady Lucy Duff Gordon a călătorit la New York pentru a-și promova stilurile de lux și pentru a le spune femeilor americane că economia în ceea ce privește moda a fost nepatriotică.

„Până la urmă”, a spus ea, „bărbații nu vor să se întoarcă acasă din război la niște femei neîngrijite și prea gospodine”.

În 1915, Gabrielle „Coco” Chanel și-a deschis al doilea butic de îmbrăcăminte în sudul Franței. Ea a revoluționat utilizarea materialului de jerseu moale și a urmat un trend de război în favoarea hainelor mai lejere și mai puțin strânse și mulate pe corp.

Hainele lui Chanel nu (mai) trebuiau neapărat să pice pe corp, să se muleze pe linia corpului și a formelor.

Femeia sergent-maior

Asistenta provenită din Yorkshire, Flora Sandes, a fost singura femeie care s-a alăturat oficial unei armate aliate în luptă.

Decorată la rang înalt și foarte respectată, ea a evoluat la rangul de sergent-major în armata sârbă, purtând o uniformă masculină complet.

O prințesă de la curtea regală a văzut-o pe Sandes prezentându-se Reginei Maria și a oftat: „Mi-aș dori să pot purta asemenea haine”.

Cel mai frumos ten – mult promovat

Pionierii în cosmetică, Helena Rubinstein și Elizabeth Arden au deschis amândouă saloane de înfrumusețare în New York în 1915.

Campania de marketing a lui Rubinstein din numerele din 1918 ale revistei Vogue a promovat produsle ca antidoturi pentru riduri și întunecimea tenului provocate de luptele din timpul războiului.

Frumoasele de la fotbal

Fotbalul a fost cel mai popular sport printre femei în timpul războiului în Marea Britanie.

Muncitorii în muniție au crescut sume uriașe de bani pentru organizațiile de caritate din spitale, jucând pe stadioane „ambalate”/improvizate.

Cea mai faimoasă echipă a fost the Dick, compusă din doamnele Kerr, care au jucat în șorturi și jerseuri ca niște flăcăi… și fără corsete. Au avut chiar și turneu în America de Nord în 1922, fiind chiar oponenți puternici și duri pentru echipele de fotbal de top compuse din bărbați.

Moarte pentru doliu

Întregul doliu tradițional al secolului al XIX-lea — necesitând excluderea socială prin purtarea doar de negru — a fost impracticabil și foarte deprimant pe durata războiului.

În schimb, hainele de zi cu zi erau vopsite în negru și se vindeau banderole de braț negre de către vânzători stradali ai orașelor.

Foarte puține femei purtau cape de văduve din crep negru cu văluri de mătase pură.

Courtauld’s, fabricant de top în crep de doliu, și-au mutat atenția către patente pentru materiale moderne create de oameni, precum rayonul.

O condiție interesantă în timpul schimbărilor corporale din timpul sarcinii

Războiul a încurajat o decădere a tendinței de acompaniere a tinerelor și un ethos ascuțit al devizei „trăiește clipa”. Inevitabil, hainele de maternitate erau solicitate.

Acestea erau de regulă rochii create în casă, mai largi, cu noduri și model petrecut peste burtă. Acestea se purtau peste corsetele de gravide ca să susțină burtica.

Odată, o mamă tânără a fost prea modestă ca să-i spună soțului care servea patria pe front că au au avut o fetiță. În schimb, i-a scris o carte poștală discretă pe care era notat: „Pernuța a ajuns fără ciucurei”.

Sursă foto front page: gettyimages.com